[Perseida]

Oamenii din popor au un respect deosebit pentru divinitatile feminine, pe care le numesc Zane. Ele sunt considerate fie bune, fie rele. În general basmele si legendele vorbesc despre Zanele bune. Nu se stie cate sunt, dar aproape toate locuiesc în palate de clestar, în preajma apelor sau sub oglinda acestora. Zanele sunt nemuritoare si au puteri miraculoase, iar frumusetea lor orbitoare este proverbiala. În împaratia Zanelor nu moare nimeni, dar nici nu se naste nimeni, acesta fiind taramul "tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte".
Fiind promis din timpuri imemoriale parca, acest taram este vesnic dorit, fiind gasit însa numai de catre Fat-Frumos

Zanele sunt adesea binevoitoare cu oamenii cinstiti, cu cei care lupta pentru dreptate, pentru frumos sau pentru dragoste. Cateodată Zanele chiar se îndragostesc de vreun tanar cu care se casatoresc, devenind muritoare ca si femeile. Se vorbea candva de "locul cu apele albe" din împaratia Zanelor, unde se scalda Zanele si unde creste misterioasa floare a carei tulpina este învaluita în "panza de piatra". Omului ce capata această floare i se deschid toate comorile subterane. Pentru a o dobandi, sufletul omului trebuie sa calatoreasca în taramul Zanelor, însa ele nu permit nimănui culegerea ei, de aceea trebuie furata. În general, majoritatea izvoarelor cu Zane se afla în paduri de fagi, la radacina fagilor chiar.

La Perivole ( Macedonia) Zanele locuiau pe muntele numit Zana, un munte de toata frumusetea, împodobit cu paduri de pini si fagi, unde isvorasc niste fantani line, despre care locuitorii din Perivole spun ca daca ti se întampla sa mergi odată sa bei de acolo, ti se naste misterioasa dorinta de a le dori întotdeauna si pururi nu îti ies din minte... Toti însa se tem sa doarma sub umbra fagilor, unde se crede ca se odihnesc zanele.
Aromani din Macedonia, obisnuiesc sa se cheme vreo trei, patru femei batrane, la casa unde se afla un bolnav "de dorul zanei", ca sa doarma acolo punandu-si în minte sa viseze pentru cel îmbolnavit, anume cam la ce apa sa fie dus bolnavul pentru a se spala. A doua zi, stiindu-se apa la care trebuie sa mearga, dupa vis, bolnavul trebuie sa se spele cu încredere, caci se va vindeca.Vizita bolnavului la izvoarele Zanelor, trebuie facuta întotdeauna la revarsatul zorilor, pe nemancate, în caz contrar, considerandu-se batjocorite, ele se supara mai rau si îl mai pedepsesc odata. Isi însusesc vocea vreunei persoane la care tine mai mult si chemandu-l pe nume cu vorbe dulci si fermecatoare, îl determina a le urma pana la marginea unei prapastii. Sau îl "lovesc" cu vreo boala periculoasa.
Daca cel ce viziteaza Zanele (la izvoarele acestora), face greseala de a raspunde cand este strigat de ele, sau raspunde la întrebarile lor, amuteste ori îsi pierde unul dintre simturi (devine surd etc.). Singura salvare a suferindului dupa aceasta pedepsire consta în a "vizita toate Zanele" (toate locurile unde traiesc ele, toate izvoarele si dumbravile lor), prezentandu-se cu mare pocainta.Cei ce se duc la izvoarele Zanelor, trebuie sa se îmbrace în alb, într-o panza alba, cu o basma alba, sa ia cu sine un buchet de Busuioc uscat , legat cu o ata rosie, unsa cu miere si cu un ban de argint foarte subtire. Sosind la apa Zanelor se aprinde o lumanare si, dupa ce este lipita de radacina arborelui sau de piatra de sub care tasneste apa, suferindul pune banul de argint în apa si adresează o ruga-descantec care se încheie astfel:

"... Da-mi. Zana, sanatate.
Caci sunt fara pacate.
Vindeca-ma de lingoare,
Ca o împarateasa mare.
Sa ai mila si mai mare,
Caci om am fost si m-am înselat
Caci n-am bagat de seama unde am calcat.
N-am simtit unde am scuipat."

Bolnavul obisnuieste sa se spele în apa izvorului, apoi pleaca degraba, lasand lumanarea, busuiocul si celelalte daruri (eventual tamaie, o turta, o floare).

Zanele par mai degraba rele oamenilor. Nu le place sa fii mandru, ci totdeauna plecat. Uneori, vazand tineri mandrii, ce fac felele sa se îndragosteasca de ei si le lasa, le ies înainte, cand acestia trec prin locuri mai retrase si cauta sa îi ademeneasca pentru a le face rau. Asemenea lucruri se pot întampla noaptea, cand apa doarme si cand toate lucrurile tac...
Romanii din Oltenia cinstesc trei Zane, , caci par a se teme de ele. În anumite momente ale anului se fac focuri prin curti cu lemn de Jugastru, Alun, Corn. Langa foc se pune o bucatica de tamaie, un pahar cu apa, trei paini făcute fara drojdie si trei scaune ,cate unul pentru fiecare zana. Aceste focuri sunt facute de copii pană în 15 ani.
În timpul noptii au sa vina cele trei zane sa se spele, sa manance si sa se încalzeasca la foc. Vor rasplati cu bine atentia ce li se acorda.
Copilul nascut in noaptea zanelor va raspandi veselie si lumina, va fi cinstit si omenos. Daca-i baiat va fi drept si viteaz, daca-i fata, va fi dreapta si frumoasa
Zanele rele se numesc Iele.