In anul 2005, intr-un singur grup de stele s-au descoperit 21 de noi pulsari. Aceste astre sunt adevarate laboratoare cosmice...
In inima Caii Lactee, o echipa de cercetatori canadieni si americani (program lansat de NASA) au descoperit o concentartie record de pulsari: corpuri ceresti care emit un semnal radio la fiecare rotatie...o muzica cosmica nemaiauzita inca pana acum. Unii dintre acesti pulsari se rotesc atat de repede incat "tic-tacul" lor este extrem de apropiat si se contopeste intr-o singura nota muzicala.
Cele 21 de sfarleze uriase au fost detectate intr-un singur grup de stele care a fost numit "Tarzan 5".
Pulsarii sunt o varietate de stele cu neutroni; resturi foarte dense provenite din stele masive care, la sfarsitul vetii lor, explodeaza formand supernove. Polii magnetici ai unui pulsar au proprietatea de-a emite unde radio, raze X si lumina concentrata in doua raze, care "matura" cosmosul la fiecare rotatie. Daca, traiectoria cestor raze de lumina este indreptata spre Terra, putem intercepta un semnal la intervale regulate de timp, cum interceptam semnalul luminos al unui far.
In galaxia noastra, aproximativ 1500 de pulsari au fost detectati pana acum. Majoritatea se invartesc in jurul axei proprii o data sau de doua ori pe secunda. Cei descoperiti in Tarzan 5 se rotesc de 100 de ori pe secunda si au fost denumiti " pulsari milisecunde". Exista si pulsari, mai rar, care se rotesc de 600 de ori pe secunda in jurul axei lor. Imaginati-va suprafata unui oras ca Bucurestiul care se roteste cu viteza unui robot culinar! Acesti pulsari se rotesc cu o zecime din viteza luminii.
Proprietatile lor fac din ei niste laboratoare cosmice unice, imposibil de reprodus artificial. Ca si celelalte stele cu neutroni, pulsarii sunt mai mici ca dimensiune comparativ Soarelui, dar masa lor este foarte compacta, o data si jumatate mai mare decat a acestuia. O lingurita de materie care alcatuieste o stea cu neutroni cantareste un miliard de tone. Este materia cea mai densa pe care o cunoastem in Univers, foarte apropiata gaurilor negre. De fapt, inima unei stele cu neutroni este mai densa decat nucleul unui atom si de aici si importanta aceste descoperiri: nu se cunosc inca proprietatile unei astfel de materii, fiind imposibil de fabricat in laborator.
Razele de lumina emise de pulsari sunt destul de slabe si rar detectate chiar si de catre cele mai sofisticate telescoape, in general, prezenta lor este "tradata" de catre undele radio pe care le emit. Cand primul pulsar a fost detectat, in 1967, cercetatorii au crezut ca este vorba de catre semnale radio emise de catre civilizatii extraterestre . Astazi, pulsarii sunt ascultati cu ajutorul unui puternic radiotelescop numit Green Bank, in Virginia Occidentala. Undele captate sunt analizate de ordinatoare foarte puternice care au la baza algorithme elaborate de catre matematicineii canadieni.
Aceste unde radio apar pe ecran sub forma unui grafic, care seamana foarte mult cu o electrocardiograma (sunt de fapt "curbe" interpretate cu ajutorul calculului integral). Acest semnal, amplificat intr-o boxa, se aude ca bataile unei inimi, ca ticaitul unui ceas sau ca un motor care merge continu (depinde de viteza de rotatie a pulsarului).
Printre cei 21 de pulsari recent descoperiti, 13 dintre ei formeaza cupluri cu o alta stea. Cele doua corpuri ceresti (steaua si pulsarul) sunt inseparabile si se rotesc unul in jurul celuilalt cu o viteza vertiginoasa, componand sisteme binare. Aceste perechi de astrii sunt foarte interesante, cu atat mai mult cu cat, putem sa schitam o demonstratie a Teorii Relativitatii Generale, emisa de Einstein si pe care dansul nu avut timp sa o demonstreze. Datorita tic-tacului emis cu regularitate de pulsari, putem observa ca aceste sunete parvin un pic mai tarziu sau un pic mai devreme, depinde de pozitia pulsarului fata de stea. Datorita acestei extreme precizii a timpului putem masura efectele cele mai infime ale relativitatii.
Deocamdata este doar un inceput...Echipa spera ca alti pulsari sa se adauge descoperirii si noi partituri ale aceste Simfonii celeste sa fie descifrate.
Datele culese de Green Bank, sunt transmise la Montreal (Canada) pentru a fi puse in diverse forme matematice. Sunt trimise apoi in Texas (sediul Nasa) si in Wisconsin, pentru a fi interpretate si catalogate.
“There is a lot that’s not known about matter at the highest densities, and with the strongest magnetic fields, I think of these neutron stars as the last stop before black holes, says Jean Swank, a NASA project scientist”
Denumirea algoritmului de baza (versiunea 2006) propus de cate un matematician canadian si aprobat, este Delphinus
. Un infim omagiu unui mare prieten si a canalului #a&a, a colaboratorilor lui, iubitori de stele
http://antwrp.gsfc.nasa.gov/apod/ap020311.html
http://www.gb.nrao.edu/gallery/gbt/m...ope/gbt-3.html
In posturile urmatoare, voi incerca o scurta istorie si descriere a Universului.
Cei interesati cu intrebari sau informatii suplimentare sunt bineveniti.