Pisica lui Schrodinger
Experienta pisicii lui Schrodimger este imaginara si are ca scop de-a scoate in evidenta presupusele lacune ale lumii in care traim.
In mecanica quantica, lumea microscopica este descrisa in termeni de probabilitate; nu putem vorbi de pozitia unei particule ci numai de probabilitatea ca ea se afla intr-un loc anume. Acest concept poate pare straniu si diferit de experientele noaste cotidiene, dar cum mecanica quantica a trecut cu succes toate testele expermentale inventate pana acum, suntem obligati sa o acceptam ca parte a realitatii.
Experienta pisicii lui Schrodinger a fost imaginata pentru a demonstra nedeterminarea microscopica in lumea macroscopica in care traim. Ideea lui Schrodinger consta in a plasa o pisica intr-o cutie inchisa. Aceasta cutie este prevazuta de un sistem capabil sa omoare pisic (este o experienta imaginara
). Deci, sistemul este alcatuit dintr-o fiola cu otrava, o mica cantitate de substanta radioactiva si un contor Geiger. Cand se produce prima dezintegrare a unui nucleu radioactiv, contorul Geiger declanseaza un mecanism care sparge flaconul cu otrava. Astfel, prin dezintegrarea unui nucleu radioactiv, care este un fenomen microscopic se produce moartea pisicii, care este un fenomen macroscopic.
Dezintegrarea nucleului radioactiv este un fenomen quantic care poate fi descris in termeni de probabilitate. Este imposibil de determinat care nucleu se va dezintegra primul sau cand prima dezintegrare se va produce. Singurul lucru pe care il putem calcula este probabilitatea ca un anumit numar de nuclee se vor dezintegra, intr-un timp anume.
Daca alegem o substanta radioactiva care se dezintegreaza dupa cinci minute, exista 50% de sanse ca un nucleu sa se dezintegreze si 50% sanse ca sa nu se produca nimica. Sa inchidem cutia si sa asteptam 5 minute. Avand in vedere ca dezintegrarea radioactiva este probabila, atunci si soarta pisicii este tot probabila: dupa 5 minute, pisica are 50% sanse sa fie moarta si 50% sanse sa fie vie. Dupa interpretarea quantica, in aceasta situatie, pisica nu este nici vie, nici moarta, ci intr-o stare de suspensie intre cele doua stari.
Numai cand deschidem cutia, una dintre posibilitati devine reala.
Este posibil sa imaginam ca o particula se gaseste intr-o stare de suspensie, fiecare stare fiind afectata de-o anumita probabilitate, dar foarte dificil de-a imagina ceva macroscopic, cum ar fi pisica din experienta.
Ideea despre un animal nici viu nici mort ca si "suprapunerea" acestor doua stari se imagineaza greu.
Si astfel, teoria Universurilor paralele lua nastere, propunand o solutie eleganta .