Teoria Universurilor paralele sau Universuri multiple, lua nastere in 1957 (Hugh Everett, fizician american). De fapt este o reinterpretare a mecanicii quantice care incearca sa elimine problemele conceptuale din experienta cu pisica lui Schrodinger. Dupa teoria lui Everett, pisica din cutie nu se afla intr-o stare de suspensie ci exista doua pisici: una vie si una moarta, pisici care fac parte din universuri paralele. Este foarte posibil, caci, in momentul in care ne impunem alegerea intre o pisica vie si una moarta, Universul se divide in doua, dand nastere la doua Universuri paralele, care sunt absolut identice si unul va contine pisica vie iar celalalt pisica moarta. In fiecare din aceste Universuri, pisica este intr-o stare bine definita, iar conceptul care parea absurd (animal nici viu nici mort) nu mai este necesar.
Deci, cand deschidem cutia si observam starea pisicii, nu facem altceva decat sa alegem unul din Universuri, care devine lumea noastra reala. In acel moment, cele doua Universuri se desprind devenind total independent unul de altul. Daca descoperim ca pisica este moarta, ne putem reconforta la gandul ca exista un Univers paralel in care pisica este vie
Teoria Universurilor paralele explica multe dintre problemele intalnite in studiul Universului. Sunt multe si este mult de explicat. Cazurile alese sunt cele mai simple si general cunoscute. De exemplu "alegerea constantelor universale."
In momentul nasterii sale, Universul este pus in fata mai multor "alegeri".
De exemplu el trebuie sa decida de valoarea fortei gravitationale, masa elecrtonului, etc. Conform teoriei enuntate mai sus, concludem ca, Universul se divide in functie de fiecare alegere, dand nastere la o multitudine de Universuri paralele, fiecare fiind caracterizata prin ansambulu propriu de date si constante fundamentale.
Marea majoritate a acestor Universuri sunt incapabile de a genera viata. Unele au o forta de gravitatie prea puternica, altele au fotza electromagnetica prea slaba si asa mai departe. Din fericire, o mica fractiune din acest ansamblu de Universuri a creat viata, ceea ce fu si cazul nostru.
Bref, adoptand acest punct de vedere, putem afirma ca aparitia constantelor universale nu este deloc miraculoasa iar viata in Universul nostru nu a aprut in mod magic. Au aparut pur si simplu pentru ca ne aflam intr-unul din rarele Universuri paralele cababile sa le nasca.
Cu toate ca teoria Universurilor paralele este un subiect captivant, ea nu a reusit sa convinga majoritatea lumii stintiifice. Experientele efectuate in laboratoare (la sfarsitul sec XX) au reusit sa explice experienta pisicii lui Schrodinger fara sa recurga la Universurile paralele.
Un sistem fizic, chiar microscopic, nu este niciodata izolat, ci intotdeauna in contact cu mediul exterior. Interactiunea cu acest mediu exterior (de exemplu, frecarea), perturba starea de suspensie quantica initiala si o transforma, incet, incet, intr-o stare clasica.Cu cat sistemul studiat este mai mare cu atat aceasta transformare intr-o stare clasica este mai rapida, chiar instantanee.
Deci putem raspunde acum experientei cu pisica. Nu o sa putem observa niciodata pisica din cutie intr-o stare de suspensie quantica, pentru ca mediul in care se afla o va face sa alunece intr-o stare clasica: moarta sau vie...Astfel, teoria universurilor paralele pierde deodata principalul motiv de-a exista...
Despre Universuri sunt foarte multe de spus
Voi urma cu: Viitorul galaxiilor, disparitia gaurilor negre, disparitia materiei si Big Crunch...