Simt toamna de la distanta, de pe la mijlocul lui august. Ma vesteste ca va veni cu o adiere de parfum inefabil, ceva intre fosnetul unor voaluri de borangic pe malul marii si freamatul unei paduri tacute pe o creasta de munte. Imi inmoaie inima ca o iubire veche, pe care o regasesc mereu pentru a ne desparti de fiecare data.
E dulce-amara, capricioasa si tandra, copilaroasa si matura. Toamna e de fiecare data alta poveste. Este o poveste despre sfarsit si fagaduinta altui inceput. In toamna...

Perseida

Un Univers. Cel mai de pret, Universul meu. Aripi multicolore ale fluturilor uriasi bat printre norii ce apara strasnic continutul inchegat al acestei Lumi, iar o armonie plapanda strapunge stanca rece si aspra din care tasnesc fulgerator izvoare cristaline. Aici este Totul. Coagulate impreuna zac profanitatea si divinitatea, comunicand in perfect echilibru cu mine. Imi doresc imperfectiunea, din ea deriva si se formeaza perfectiunea. Sunt perfecta in concordanta cu Universul meu. Am un scop si...

Perseida

Acum patru sute de ani li se taia nasul sau erau inecate, fiind socotite purtatoare de pacate "ce spurca barbatii cei rai si fara omenie", conform primelor relatari despre prostituate, datate in 1643.
Tot pravila preciza: ,,Curva se cunoaste pre locul ce lacueste si pre vesmintele ce poarta'' - adica dupa mahala si haine. Astazi, mahalaua nu mai e un criteriu…pentru ca in centrul Bucurestiului a aparut MacDonald…


…si piciorul ei ostenit, izbea inainte si...

Perseida

Perseida :
Marea trufie a tineretii este credinta ca timpul actioneaza numai asupra altora. Cand un om tanar se gandeste la el, proiectandu-se peste 20 - 30 de ani, o face vazand numai avantajele trecerii timpului - o maturizare, o împlinire a unor proiecte, un succes, o cariera. Cine ar fi atat de lucid sa vada ca, la acea varsta, începi sa iei act de existenta trupului, fratelui porc, cum zicea Noica, prin semnele pe care acesta ti le da : miscarile sunt mai încete, oboseala vine parca...

Perseida

Postul « Nocturnale» va parea multora fara început si fara sfarsit si poate asa si este, dar in viata mea s-a potrivit ca o piesa de puzzle iar povestea care urmeaza s-a petrecut într-un timp cand ramasesem foarte singura si ma refugiasem langa singurii mei prieteni care nu m-au tradat niciodata : cartile, cainii si ariciul.

Intamplarea mea m-a dus cu gandul la Octavian Paler (Viata pe un peron) si de aceea îmi încep povestirea cu un fragment din cartea sa…sau poate, doar mai aman...

Perseida