Cu timpul...

Cand iluzia devenise realitate, iar realitatea era o simpla iluzie,
Sangele meu incepuse sa pulseze violet, prin amintiri vagi si straine
Prin locuri in care am fost, fara sa fiu, printre oameni pe care i-am iubit, fara sa stiu,
In zile pe care le-am trait, fara sa inteleg
…Acum privesc noaptea, privesc cum umbrele se lasa
peste mine, asemenea uitarii de nevindecat…Iar timpul continua sa se dilate intr-o noapte fara de inceput si fara sfarsit…
…mi-am adus aminte de Borges…


,, Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre
a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu
inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim
cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete...

Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si
asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg
deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in
astazi si acum pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru
a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante
care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea
datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si
planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc
sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar
poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si
omul invata si invata ... si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un
viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu
defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata
fericirea pe care ti-o doresti.

Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi o persoana doar
pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa
nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si
ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea
inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot
continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a
ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil
ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de
fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o
fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte
si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta
va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt
imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum
s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa
spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca
vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul..."

Jorge Luis Borges