Universul meu

Un Univers. Cel mai de pret, Universul meu. Aripi multicolore ale fluturilor uriasi bat printre norii ce apara strasnic continutul inchegat al acestei Lumi, iar o armonie plapanda strapunge stanca rece si aspra din care tasnesc fulgerator izvoare cristaline. Aici este Totul. Coagulate impreuna zac profanitatea si divinitatea, comunicand in perfect echilibru cu mine. Imi doresc imperfectiunea, din ea deriva si se formeaza perfectiunea. Sunt perfecta in concordanta cu Universul meu. Am un scop si acesta e de a cunoaste Universul meu cu toate meleagurile-i in continua formare ce misuna precum serpii Amazonului. In linistea acestui sistem ferecat, ai patruns Tu. Tu, cel mai maret dintre fluturi, cu aripile cele mai protective, acoperite de culori necunoscute mie. Tu. Izolat si orbitor ai smuls toate lacatele, ai prefacut stanca in mici forme hexagonale de ceara dulce iar in apa virginala de izvor, fuzioneaza acum picaturi de cerneala rosie. Norii au disparut lasand la iveala un rasarit purpuriu. Imperfectiunea dispare si tind spre perfectiune. Dependenta de tine ma face sa ma conformez cu percepte si reguli straine. Universul nu mai este al meu. Impreuna formam un singur Univers comun. Speli usor masca pictata de pe trupul meu, si imi rescrii toate trasaturile. Nu mai analizez Universul meu, acum spart in mii de bucatele, dintre care Tu ti-ai ales doar pe cele favorabile tie. Si nu imi pasa. Nu vreau nimic mai mult. Imperfectiunea deja a disparut integral si o perfectiune conformista ne inconjoara pe amandoi, iar eu simt cum ma cotrolezi. Am trecut peste orgolii si principii, peste capricii si dorinte, dar te am. Si e de ajuns. Dar o ceata densa colcaie imprejurul lumii noastre si in umbra ei iti vad reflectia sumbra. Iti vad aripile devenite monocolore si iti simt coltii ascutiti infipti adanc in mine. Acum te vad. Esti un parazit, intr-o relatie mutuala de dependenta cu mine. Repulsie, animozitate, chin, dezbinare, un cuvant, suferinta, teama, disperare, necunoastere. Ma scufund progresiv intr-un abis negru, patruns de o singura raza de lumina. Groaza, gelozie, furie, incrancenare, nemultumire. Ma apropii lent si privesc raza, acum evanescenta. Raman singura in bezna tulburatoare si cufundata intr-o tacere asurzitoare...

Te urasc pentru minciuna ta. Te iubesc pentru ca m-ai facut sa cunosc minciuna. Te urasc pentru distonanta ta. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca ea exista. Te urasc pentru ca ai fost prima zvacnire de dorinta. Te iubesc pentru ca mi-ai deschis acest drum. Te urasc pentru ca m-ai lasat singura. Te iubesc caci, cu ocazia ta am aflat cum este singuratatea. Te urasc pentru ca mi-ai tulburat armonia nepretuita. Te iubesc pentru ca mi-ai oferit stropul de nefast atat de necesar pentru a putea aprecia cu adevarat frumusetile vietii. Te urasc pentru ca m-ai parasit. Te iubesc pentru ca imi oferi ocazia a altcuiva, poate mai bun. Te urasc pentru ca mi-ai sfasiat incuietorile intimitatii. Te iubesc pentru ca m-ai facut dezinvolta. Te urasc pentru ca mi-ai distrus cruzimea atat de necesara supravietuirii. Te iubesc pentru ca mi-ai dizolvat sufletul de stanca si i-ai inradacinat o latura divina. Te urasc pentru ca acum, ma doare. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat cat de cruda poate fi durerea. Te urasc pentru ca nu te voi mai putea vedea. Te iubesc pentru ca mi-ai oferit atatea amintiri mirifice. Te urasc pentru ca m-ai facut sa plang. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca am suflet . Te urasc pentru ca ai ruinat perfectiunea construita de amandoi. Te iubesc pentru ca in sfarsit, sunt imperfecta…