A saptea elegie

Optiunea la real

Traiesc în numele frunzelor, am nervuri,
schimb verdele pe galben si
ma las pierit de toamna.
În numele pietrelor traiesc si ma las
cubic batut în drumuri,
cutreierate de repezi masini.
Traiesc în numele merelor si am
sase sîmburi scuipati printre dintii
tinerei fete dusa cu gîndul tot
dupa lenese dansuri de ebonita.
În numele caramizilor traiesc,
cu bratari de mortar întepenite
la fiecare mîna, în timp ce îmbratisez
un posibil galbenus al existentelor.
Niciodata n-am sa fiu sacru. Mult,
prea mult am imaginatia
celorlalte forme concrete.
Si nici n-am vreme din pricina asta
sa ma gîndesc
la propria mea viata.
Iata-ma. Traiesc în numele cailor.
Nechez. Sar peste copaci retezati.
Traiesc în numele pasarilor,
dar mai ales în numele zborului.
Cred ca am aripi, dar ele
nu se vad. Totul pentru zbor.

Totul,
pentru a rezema ceea ce se afla
de ceea ce va fi.

Întind o mîna, care-n loc de degete
are cinci mîini,
care-n loc de degete
au cinci mîini, care
în loc de degete
au cinci mîini...

Totul pentru a îmbratisa
amanuntit, totul,
pentru a pipai nenascutele privelisti
si a le zgîria
pîna la sînge
cu o prezenta.

Nichita Stãnescu