Si daca pietrele sunt pasari dormind,
lung dormind,
ale unui altui aer?...
Si daca arborii
soldati sunt dormind
dupa lupta dormind,
ai altei cetati?...
Si daca eu sunt un vis;
si daca m-ar trezi cineva
spunindu-mi:
tu esti; apara-ma si fii.

Nichita Stãnescu

UniversaliA

Ai văzut vreodată vreo pasăre
s-o usture aerul pe care-l zboară?
Crezi tu, iubito, că peştele
se zgârie de apa lui sărată?

Putem noi doi să credem oare
mirosului că nu se simte bine în nări?
Poţi tu, obositor să crezi că fără mine
ai naşte un răsărit de stea?

Haide, ne face pe piele băşici
behăitul caprelor pe care le mulgem.
Vrei tu să rămânem flămânzi?
Spune da, şi rămânem.

Nichita Stãnescu

UniversaliA

Tu plutesti ca un vis de noapte
Deasupra sufletului meu
Iti sprijini tampla
de inima mea ca de o piatra rosie,
si astepti sa-ti spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am ispravit de mult
sa ti le mai spun.
Gura mea e-n tacerea cea mai desavarsita,
inclinata ca matasea unui steag
intr-o zi fara vant.
O, nu pleca nicaieri!
Imi voi rupe inima cu un singur gest
al miinii,
ca sa rasara durerea care stie
numele...

UniversaliA

Când ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sal strabata.

Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sã te pastrez în brate
asa cum tin trupul copilariei, intrecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sã te-mbratisez cu coastele-as...

UniversaliA

Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu – la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-l infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba – nclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
...

UniversaliA