Din ce în ce te stingi, te stergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucinda si, de melci,
tandra arsura.

Abia te tin intr-un cuvint,
ori în albastrul meu iris,
iarba-ncoltind dintr-un pãmânt
de somn, de vis.

Daca-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
daca respir, te-mping în aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer. Ah, vine norul si mã sterge
cu un burete foarte rece.
Ramin ce-am fost, un tron de rege...

UniversaliA

Scot singele stampilat la vedere.
Mi se da drumul.
Scot osul sculptat la vedere.
Intirzii o secunda, dar mi se da drumul.

Scot induratoarea limba vorbita, -la vedere.
Dictionarele sint pregatite, asa ca mi se da drumul.

De de vrei sã treci, m-a intrebat moartea.
Sunt liber, i-am raspuns,
asa ca nu am chef sã-ti raspund.
Ea a stat un timp descumpanita,
apoi, mi-a dat drumul. Am pe mine toate stampilele.
Daca vreti sã...

UniversaliA

Incapabil sã pierd
inapt pentru fire,
alerg
în nestire.
Foarte greu mã primesc
sã fiu cum sunt.
Locul ceresc
e sub pãmânt.
Iar pamintescul
maninca de foame cerescul.

Nichita Stãnescu

UniversaliA

Ah, n-o sã stie nimeni
gingasa pricinã a ciresului
profunda pricinã a stejarului
cauza ochilor mei.

Ah, n-o sã stie nimeni
zburata pricinã a pãsãrilor
impietrita pricinã a pietrelor
cauza inimii mele.

Ah, n-o sã stie nimeni
neagra pricinã a pãmintului
curgãtoarea pricinã a riurilor
cauza sufletului meu.

Nichita Stãnescu

UniversaliA

Chip de cireasã muscatã de un elf
zburind tot timpul intr-un alt
miraj visat.

...Sandà pe care mi-o-ncalta un zeu
in salt pe inorogul vel inalt
si insãuat.

Si voi veni sã mã prostern
mai mult rãnit si mult
invins,

Cind ai sã bati pe un cadran etern
un nor mai alb si mult mai mult
care a nins.

Nichita Stãnescu

UniversaliA