Paradisul

[Perseida]

« Paradisul asa cum e descris de obicei e un loc atat de inept, de plictisitor, de inutil, de trist ca nimeni nu s-a hazardat pana acum sa descrie cum arata o zi intreaga acolo desi multi reusesc sa povesteasca o zi petrecuta pe malul marii. »

-George Bernard Shaw -

De departe paradisul crestinilor pare cel mai plictisitor dintre toate. Sa petreci o eternitate ascultand concerte de harpa si cantand imunuri de lauda... nu le-as dori nici dusmanilor mei. Intre toate, poate, prefera paradisul musulman dar totusi sa mananci, sa bei si iar sa mananci... devine repede plictistor (si ce fac cu kilogramele in plus)? Cred ca tot budistii cu reincarnarea lor suna bine…

Ceea ce ma intriga cateodata la cei ce cred in astfel de notiuni este acceptarea fara rezerve a contradictiei cu invatamintele religioase care ar trebui aplicate in timpul vietii pe Pamant. Trec peste ideea de un D-zeu rau care isi "pedepseste" copiii tocmai pentru ca au gandit si nu au crezut orbeste in el.
Insa nici una din religii nu spune ce se intampla cu legaturile interumane? Daca eu as fi in rai ,sa zicem dar copilul meu s-ar chinui in Iad, ce "fericire eterna" ar mai fi aceea pt mine? Si daca as decide sa renunt la Rai si sa ma duc dupa cel drag ca sa fim impreuna ,parintii mei ma vor urma si parintii lor vor veni si ei etc. Prin urmare Raiul e inutil caci pana la urma nu va ramane nimeni acolo, vor pleca toti ca piesele de domino. Si daca toti suntem pedepsiti fara vina, ce fel de D-zeu mai e si acela? Mai inseamna si ca nu e de ajuns pentru o persoana sa respecte regulile impuse de religie ci toti cei dragi trebuie sa o faca, copiii lor si copiii copiiilor lor. Orice ar face, e imposibil sa controleze toti acesti oameni e inutil deci sa respecte vreo religie.

Notiunile de Rai si Iad nu sunt deci credibile nici macar in forma sustinuta de religii caci tin seama doar de aspectul individual nu si de legaturile familiale si de altruismul spiritului uman. Contradictia e flagranta din moment ce chiar religiile te invata ca altruismul e important (sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), cum se face ca invatatura acesta nu mai e valabila dupa moarte? In sfarsit, sunt convinsa ca exista un raspuns la asta (D-zeu stie el mai bine etc), protestantii au renuntat chiar la ideea de iad pentru a incerca sa "repare" contradictia asta insa nu au nici ei cum sa o elimine definitiv.

Alta intrebare: se stie azi ca 'Eu'-ul nostru e'format din suma experientelor noastre, genetica si memorie. EU la 20 de ani nu sunt aceeasi cu EU la 35 si cu atat mai putin cu EU la 70. Ba chiar dupa o anumita varsta exista sansa ca EU-ul constient sa fie afectat grav de boli ca senilitatea sau alzeheimer. Care din aceste "EU"-uri se continua dupa moarte? nu de alta dar nu as vrea sa ma trezesc acolo nici cu mintea de la cinci ani si nici pe jumatate senila in scaun cu rotile, ca nu ar fi deloc o "fericire" sa-mi petrec astfel eternitatea (si nici nu stiu daca or fi echipati corespunzator)

Mai ales ca asa cum zice Woody Allen: "Eternitatea e lunga... mai ales spre sfarsit"

[Perseida]

Pentru hindusi sufletul (atman) este supus destinului sau (karma) printr-o lege cauza /efect care-l face sa traiasca intr-un corp animal, uman sau vegetal in functie de faptele anterioare. Intre 2 vieti sufletul nu ramane decat putin timp pe lumea cealalta unde in functie de natura sa va merge in "infernuri" sau "paradisuri" (la plural). 8 400 000 de iaduri "fara-soare" ii asteapta pe pacatosi sa-i prajeasca, sa-i despice, sa-i macine pana cand sufletul pacatosului nu mai are decat o singura dorinta: sa se intoarca pe pamant.Sufletul defunctului poate deasemenea sa faca un tur prin diversele Raiuri, unele mai sublime decat altele unde diversele zeitati se intrec in oferte mai ceva ca agentiile de turism. Dar pentru sufletul hindus asta nu e decat o "vacanta" inainte de reincarnare pentru ca idealul fericirii nu este accesul la Paradis si nici sa devina zeu ci sa iasa din ciclul manifestarilor ca sa aiba acces la Realitatea Absoluta. Va trebui deci sa se intoarca pe pamant, in corp uman pentru cei mai cuminti, animal pentru cei mai putin cuminti sau plante pentru criminali (ups, te pomenesti ca liliacul din fata ferestrei mele o fi vrun serial killer). Fenomenul se numeste "metempsihoza". Un dus-intors Paman -Lumea cealalta poate avea loc 2 milioane de ori in forma vegetala, 6 milioane de ori in forma animala si doar 200000 in forma umana. Pentru a scapa din acest circuit infernal nu exista decat o singura solutie: accesul inca din timpul vietii la nemurire. Pentru asta trebuie sa apelam la Yoga transcedentala si alte tehnici de "trezire" care sa permita iesirea din dualitatea viata- moarte.

[Perseida]

Pentru filozofii chinezi, totul e materie dar materie din ce in ce mai subtila. Taoistii nu au nevoie sa astepte sa moara ca sa faca o tura prin paradis. Le e de ajuns sa-si dezvolte in timpul vietii un corp mai usor, mai perfect cu ajutorul unei asceze speciale si unei vieti virtuoase. Dupa moarte, ceea ce ramane din corp se va dezintegra ca prin magie in mormant iar noul corp nemuritor va prelua stafeta. Aceasta operatie de alchimie e rezervata doar unor alesi. Majoritatea oamenilor vor suferi o moarte “clasica “ si izi vor tarai sufletele in fata a 10 regi divini pentru a fi judecati. Multi dintre ei, nici rai nici buni, vor fi trimisi rapid spre o noua reincarnare. Marii criminali sau sinucigasii vor face totusi un stagiu de reciclare in Iad unde ii asteapta pedepse la fel de teribile ca peste tot: foc, gheata, taiat in bucati etc. Insa acestea nu dureaza prea mult: doar 2 ani si 4 luni inainte de a se reincarna. Sufletul aflat in Iad il poate intalni pe Dizang, un intelept bodhisattva care se plimba de colo colo pentru a favoriza intrarea unora in paradisul taoist. Cine il va urma se va regasi intr-un univers rafinat unde printre pietre pretioase si lotus… preafericitii asculta muzica in timp ce ploua cu flori.

[Perseida]

Budistii tibetani au noroc: au o carte ( Bardo Thodol sau carte mortilor) care le descrie cu precizie modul de intrebuintare a vietii de apoi precum si mijloacele de a atinge Nirvana (paradisul budistilor). Asta e un loc sau mai degraba o stare pe care insusi Buda a refuzat sa o descrie caci Nirva inseamna "a stinge". Nirvana e deci stingerea tuturor dorintelor care aduc suferinte, contemplarea luminii care asigura fericirea eterna. Acest paradis il putem atinge imediat dupa ultima suflare: e de ajuns sa intrezarim lumina. Insa lumina aceasta nu e pentru toata lumea, cei mai multi dintre defuncti nu reusesc "marele salt" si sufletul lor rataceste in "bardo", intre cele 2 lumi, pana cand se va naste din nou. In acest loc, plin de viziuni, sufletele continua sa caute "iluminarea" timp de 49 de zile. Daca n-au gasit-o atunci sunt obligate sa se reincarneze, neaparat intr-un uman si de preferinta calgur budist ca sa nu mai rateze tura urmatoare.

[Perseida]

Evrei au crezut de la inceput intr-o viata de apoi, dar influentati de vecinii mesopotamieni au considerat mult timp ca aceasta viata este lipsita de placeri. In momentul trecerii in lumea cealalta suflul divin (rouah) se reintoarce le Dzeu iar corpul redevina tzarana. Sufletul (un corp poate sa aiba 4) se duce intr-un loc numit "sheol" care nu e nici Rai nici Iad si unde nu e supus nici unei Judecati. Pentru cei credinciosi acest loc e suferinta pentru ca sunt lipsiti de Dzeu. Ideea de "suflet dezafectat" a evoluat mai tarziu sub influenta platoniciana in sensul Kabbalei: pentru ca sufletul e creatia lui Dzeu el se intoarce la Dzeu. Asta se va intampla dupa unul (sau mai multe) sejururi intr-un corp. Transhumanta asta se va opri un ziua "Judecatii de apoi" pe un Pamant restaurat de sosirea lui Messia. In acel moment vii si mortii vor fi judecati si vor primii "retributia" pe care o merita. Cei drepti vor avea gradina lui Eden (paradisul terestru) unde se vor bucura impreuna cu Dzeu iar cei raii sunt condamnati la Gheena, un loc subteran infernal unde ii asteapta foc, lanturi, apa fiarta si alte torturi (cea mai mare ar fi absenta internetului :P

[Perseida]

Pentru catolici si ortodocsi, sufletele care au parasit corpul sunt primite de catre Sf Petru si judecate rapid. In opinia bisericii, indeplinirea ritualurilor e la fel de importanta ca si virtutile morale ale individului. Astfel ca sa intre in Rai de prima dada, omul trebuie sa moara in "stare de gratie (adica dupa ce a primit impartasania) si sa nu fi comis nici un pacat. In alte cuvinte: un sfant! Cei mai multi dintre umani se regasesc insa in Purgatoriu (la catolici). Daca au murit in stare de gratie dar au pacate venale isi asteapta judecata intr-un loc unde sufera caci sunt lipsiti de Dzeu. Daca e vorba de copii mici morti inainte de a fi botezati sau Patriarhi, acestia asteapta intr-un "taram al mortilor" lipsit de suferinta. In ziua Judecatii de apoi toate corpurile vor invia si sufletele vor fi din nou judecate. Irecuperabilii vor merge in Iad fara sperante de rascumparare si vor fi chinuiti prin foc (simbolul pierderii iremediabile a lui Dzeu). Ceilalti vor merge in Paradis unde vor avea norocul sa-l contempleze pe Dzeu pentru eternitate si sa-i cate imnuri de lauda. In paradisul crestinilor nu exista placeri pamantesti.
Protestantii nu au nici Purgatoriu nici taram al mortilor. Pentru mormoni, meratorii lui iehova, adventisti singurul paradis va exista pe pamant in momentul in care aramta lui Iisus va invinge Anticristul. Atunci sufletele vor invia si vor trai din nou (cu sau fara corp in functie de secte). Tot atunci va avea loc si judecata de apoi si imparteala intre buni si rai, unii raman pe pamant altii merg la Satan.

[Perseida]

Viziunea islamului e apropiata de cea crestina. Sufletul se desprinde de corp si se regaseste in functie de natura sa, fie in Iad unde va primi o pedeapsa teribila, fie intr-un fel de purgatoriu: al Berzahk sau intervalul. Martirii si profetii au acces direct spre Rai. Ceilalti trebuie sa astepte Judecata de apoi pentru a fi afectati unei destinatii definitive. Coranul e mult mai generos cu detaliile acestor doua « asezaminte »: spre deosebire de ingerii si harpele crestinilor, deliciile raiului lui Allah sunt destul de pagane, toate interdictiile din viata reala devin permise, hurii (tinere feciare docile) la dispozitie, tineri efebi, alcool (care nu imbata!), rauri de vin, matasuri (verzi neaparat,) petreceri ... si mai ales apa cristalina. Adica tot ceea ce ii cam lipseste beduinului in desert
Infernul musulman este deamsemenea foarte imaginativ: nu se multumesc doar cu arderea necredinciosilor acestia au dreptul al dusuri de apa fiarta, batai cu bastonul si smulgerea intestinelor.

[Perseida]

Acum cateva decenii un individ din Arizona, James Kidd, si-a lasat toata averea celui ce va dovedi existenta sufletului. Tribunalul a primit atunci cele mai traznite "dovezi", un preot a venit cu tone de volume de "cercetari teologice", altii sustineau ca sunt in contact permanent cu prietenii lor disparuti. Insa unul a propus urmatoarea experienta « stiintifica »: se ia un om pe moarte, se depune intr-o camera unde se incuie usile si ferestrele . Sufletul va sparge geamul ca sa iasa si veti avea dovada
Pana la urma banii au fost impartiti intre doua institute de cercetare depre fenomene paranormale, insa e inutil sa mai spun ca acestea nu au descoperit nimic si ca bietul James Kidd e singurul care trebuie sa fi aflat deja ce e acela suflet.

Credinta in existenta sufletului e probabil la fel de veche ca si omul insusi, din momentul in care omul preistoric a inceput sa-si ingroape mortii e foarte probabil ca in mintea lui s-a format o credinta in existenta unei entitati apropiata de ceea ce numim azi « suflet ».

Ideea a evoluat in timp pastrandu-si insa aceeasi baza dualista in care sufletul e o entitate separata de corp si care supravietuieste intr-un fel sau altul dupa moarte.
De-a lungul secolelor religiile plus o gramada de filosofi au emis teorii despre suflet. Majoritatea pornesc insa de la certitudinea ca el exista si ca nu mai ramane de stabilit decat din ce e facut, unde se afla, de cate feluri e, unde se duce dupa moarte, cine il intampina, unde a fost inainte de a se naste si tot felul de alte asemenea intrebari, fara absolut nici o legatura cu vreo observatie din lumea reala. Si fara sa-si puna mai intai intrebarea daca aceasta entitate exista?

E adevarat insa ca nu toti filosofii au avut acest discurs, au mai fost si voci impotriva curentului general care incercau sa spuna ca sufletul e un produs al mintii umane insa acestia erau in minoritate.

In 1882, la Londra se infiinteaza Society for Psychical Research (SPR) care are drept obiectiv studiul stiintific al spiritului uman si al altor "spirite" imateriale. Spiritismul era la moda pe vremea aceea insa in mod ciudat moda asta s-a stins cam in aceeasi perioada in care Kodak a scos pe piata promotia filmului sensibil la raze infrarosii.

De atunci stiinta a progresat dar si ideile despre suflet deasemenea. La moda este azi e reincarnarea sau credinta ca "sufletul" face parte dintr-o entitate suprema care ne mai trimite din cand in cand pe terra in diverse scopuri.
Au aparut si tot felul de hipnotizori care pretind ca pot sa ne "regreseze" pana in vietile anterioare si tot felul de "marturii" ale celor deja "regresati" care au facut cunostinta cu EU-l lor din alte epoci. (Ceea ce pare interesant este faptul ca niciodata nici una din aceste marturii nu a venit cu ceva nou din trecut, o informatie care sa duca la o descoperire arheologica, un fapt istoric necunoscut etc. Nimic altceva decat lucruri care se stiau deja. Dar asta e alta poveste)

Si care e "ipoteza stupefianta"? o sa intrebe cei ce au avut rabdarea sa ajunga pana aici cu cititul. E numele unei carti, scrisa de Francis Crick, cel care a descoperit ADN-ul. Se numeste
« In cautarea stiintifica a sufletului » si reuneste cercetarile in neurologie pe care autorul le-a facut in ultimii 20 de ani. Studiile prezentate in carte se refera mai ales la vedere si sustin ca datorita perfectiunii ei, rezultatul a miliarde de ani de evolutie, avem azi impresia aceasta de dualitate. Iar ipoteza stupefianta este aceea ca, aceasta impresie ca suntem la"volanul" unui corp efemer e o iluzie fara nici o baza in realitatea observatiilor functionarii creierului.
Constiinta umana si personalitatea sunt rezultatul unei actiuni combinate dar independente a unei multitudini de procese complexe fara ca sa existe neaparat un "sediu central".

« Ceea ce este stupefiant, scrie Dr Crick, este asemanarea intre cautarea sufletului intr-o fiinta umana si cautarea notei sau acordului care face ca o simfonie de Beethoven sa fie o capodopera. Spiritul uman este suma spiritelor noastre si aceasta impresia de a fi EU ca o unitate pe care toti o resimtim intens e mai degraba o iluzie innascuta, conservata de catre evolutie pentru ca a fost favorabila supravietuirii individului ».

Si e foarte bine ca e asa, altfel ne-am putea ingrijora de vagaunile pe unde umbla Eu-l nostru noaptea, in timpul somnului profund fara vise. Sau unde a plecat Eu-l bolnavilor de Alzheimer sau ce s-a intamplat cu Eu-l celor ce au avut o operatie pe creier care le-a anihilat centrii afectivi (aceia nu mai sunt capabili de nici un sentiment, nici macar de teama) sau centrii vointei etc .
E mult mai sanatos sa ne imaginam ca natura ne-a dotat cu un organ capabil de constiinta (dar si de personalitate, memorie, imaginatie etc) tot la fel cum tot natura ne-a dotat de inima, ochi sau plamani ..decat sa ne vedem pe noi insine ca pe niste zombie, reincarnati sau nu.

[Perseida]

Opusul lui « a crede » este « a stii », opusul lui « a te ruga » este « a zambi ». Stiu ca discutiile pe teme religioase sunt fara final si de cele mai multe ori se lasa cu enervari si contraziceri si totusi nu ma pot abtine sa nu ma amuz, macar de pe margine.

Una din intrebarile existentiale ale umanitatii este : ce se intampla cu noi dupa moarte? Toate religiile au oferte exceptionale pentru aceasta perioada, campii verzi, fecioare, bauturi, cantece de harpa, etc. E cel putin bizar insa ca nici una nu sufla vreun cuvant despre ce se intampla cu sufletul nostru in perioada de dinaintea nasterii . Nu v-ati intrebat niciodata de ce?

O alta discutie incepe de la oportunitatea botezului pentru necredinciosi si deriva la « salvari de suflete ». « Dilema » botezului e una falsa, usor de dezlegat. E de ajuns sa punem intrebarea corecta:
Ce e mai important pentru noi: sa indeplinim o dorinta a parintilor si a celor apropiati, facandu-le astfel o bucurie sau parerea noastra despre existenta strumfilor portocalii cu tichii albastre? Pentru mine raspunsul a fost limpede, de strumfii portocalii sau orice alta entitate superioara care ar trebui sa-mi dicteze ce sa fac putin imi pasa insa pe parintii si prietenii mei imi face placere sa-i bucur.
Nu e vorba de lasitate, cum se grabesc sa acuze religiosii ci doar de un alt sistem de valori: pe primul loc in ordinea importantei este viata de aici si oamenii din jur si nicidecum vreo entitate superioara pe care ar trebui s-o multumesc, imbunez, sa-i fac pe plac in vederea unei presupuse recompense intr-o viata viitoare.

Ceea ce nu pot pricepe crediniosii e ca ritualurile si personajele religioase nu au mai multa substanta decat Mos Craciun si Mickey Mouse, aceeasi valoare are si baia din biserica ca si deghizamentul in strumf la vreo serbare scolara.

Cat despre ceea ce ar putea reprosa mai tarziu copilul ajuns adult, asta ma face sa zambesc, eu sper sa reusesc sa-i insuflu suficient spirit critic, suficienta incredere in sine si destula libertate de gandire ca sa radem impreuna de acest moment tragi-comic in care adulti in toata firea canta pe nas si se imbraca in straie femeiesti dintr-o alta epoca iar cei din jurul lor fac semne ciudate cu mainile si pupa tablouri...
Pentru copil, exista totusi un beneficiu al botezului, singurul: nasii si legatura care se creeaza intre noua fiinta si o alta familie.

Discutia asta ma face sa ma gandesc la o serie de articole aparute in in revista Science et vie si care spuneau ca, din pacate, « religia nu va disparea niciodata » pentru simplul motiv ca o parte a creierului nostru e « programata » sa creada (caracter care a avantajat evolutia speciei) iar credinta are baze biochimice...

Cercetarile unei suedeze, Jacqueline Borg, au aratat ca persoanele religioase au un nivel crescut de serotonina (botezata « molecula credintei »). Serotonina este un neurotransmitator, in cantitati mari poate provoca aceleasi efecte ca si drogurile psihadelice (LSD, etc) adica halucinatii, sentiment de fuziune cu lumea,modificarea perceptiei ... exact ceea ce credinciosii afirma ca « simt » in stare de exaltare religioasa. Pana la urma « spiritul » are origine strict biochimica iar Dzeu nu e decat un elefant roz
Concluzia cercetatoarei este ca:
« Sistemul de productie al serotoninei ar putea sa fie considerat ca una din bazele biologice ale credintei religioase, chiar daca rezultatul studiului trebuie precizat cu extinderea cercetarilor pe un panel mai mare de voluntari. »
Un alt articol din aceeasi serie vorbeste despre studiile asupra structurii creierului uman, se pare ca o anumita zona a cortexului functioneaza mai lent in timpul rugaciunilor si a celebrelor « fuziuni mistice » cu lumea. Acest rol a fost pus in evidenta de un neurobiolog, Andrew Newberg, atunci cand a analizat activitatea cerebrala a unor calugari budisti in timpul meditatiilor. Acesta nu e insa singura zona a creierului implicata, alte cercetari au aratat ca stimularea electromagnetica a lobilor temporali declanseaza senzatia de a avea alaturi o prezenta divina...

Credinta pe post de anxiolitic!?
Aceasta este tema unui alt articol din acelasi numar al Science et Vie. Se pare ca dupa atentatele din 2001 a avut loc o crestere a religiozitatii populatiei americane, crestere ce a fost pusa pe seama cresterii anxietatii.
Acest fenomen face parte dintr-un mecanism mai complex, pus in evidenta in anii '70 si care se numeste « iluzie de control »: atunci cand un individ este expus unei situatii in care evenimente negative incontrolabile pot surveni in orice clipa utilizeaza aceasta stratagema numita « iluzie de control ». Aceasta consta in a se convinge pe sine insusi ca are o putere asupra lumii inconjuratoare si ca ea ii va permite sa evite evenimentul negativ. Iluzia de control se manifesta de exemplu cand un sportiv isi imbratiseaza medalionul (talismanul) inaintea unei competitii. Religia e deci o « iluzie de control » ca toate celelalte. Prin aceasta « pirueta cognitiva », omul cauta sa evite o stare psihologica defavorabila. Cu alte cuvinte incearca prin toate miloacele sa evite... frica.
In acelasi timp, apartenenta la o comunitate religioasa permite integrarea intr-un grup social si astfel contribuie si ea la reducerea anxietatii. Originea acestui fapt trebuie cautata in timpurile de inceput ale umanitatii unde oamenii traiau in grupuri mici. Astfel se explica de ce o fiinta umana se simte bine in interiorul unui grup. Se pare ca pe plan psihologic, fiziologic si social totul pare a incita la credinta... din pacate.

Pana la urma religia nu e opiumului poporului ci vitamina celui slab...

[Perseida]

Pe forumuri de discutii se dezbate posibilitatea vietii dupa moarte. Printre banalitati ucigatoare si discursuri religioase se mai strecoara si cate o intrebare « existentiala »: oare daca nu vedem inseamna ca nu exista? In sprijinul acestei dileme e adusa metafora cu foaia de hartie si cu morcovul (am mai vazut-o in varianta cu marul sau alta leguma, in functie de preferintele autorului), ceva de genul acesta:

ideea de a exista intr-o lume pur bidimensionala, adica sa fie ce vor ei un triunghi sau un patrat sau ce doresc, care-si duc existenta intr-un plan si vine un morcov care se apropie de plan apoi il atinge il traverseaza si intrebarile erau:
1. Ce credeti ca va vedea fiecare dintre voi in legatura cu morcovul?
2. Dat fiind faptul ca tot ceea ce puteti percepe este doar ceva bidimensional, inseamna ca acel morcov nu exista sau mai exact exista doar ca si forma (suprafata) bidimensionala?
Acum gandind tridimensional probabil vei zambi, pentru ca inevitabil voi intreba ce crezi ca nu mai exista a patra a cincea, a n-a dimensiune? Pentru banalul motiv ca suntem construiti pentru un spatiu (geometric discutand) tridimensional? Sau daca nu vedem inseamna ca nu exista? Sau daca nu avem experienta inseamna ca nu exista? Sau daca nu stim inseamna ca nu vom sti?
Undeva am citit ca povestioara i-ar apartine lui Carl Sagan (n-am reusit sa aflu daca e adevarat) care incerca sa explice pe intelesul tuturor existenta altor dimensiuni, insa ea e utilizata de religiosi pentru a ne transmite ideea ca « orice e posibil »

Exista insa doua mari erori in aceasta « metafora ». Prima e de ordin stiintific, la intrebarea no 1, ce « credem » ca vom vedea in legatura cu leguma tridimensionala, raspunsul este simplu: nu trebuie sa « credem » nimic, e de ajuns sa ne interesam despre ce zice stiinta in legatura ca existenta altor dimensiuni.
Fizicienii au presupus demult existenta altor dimensiuni si chiar daca pentru omul de rand sunt imposibil de imaginat, stiintificii le-au introdus in calcule si le-au utilizat la elaborarea unor teorii. Una din acestea este teoria superstringurilor care presupune ca exista 11 dimensiuni, (de fapt 10 dimensiuni + timp) si, mai mult, presupune existenta unor universuri paralele, cu alte constante. Scopul declarat al teoriei superstringurilor este acela de a unifica mecanica cuantica cu teoria relativitatii generale (adica, mai pe intelesul nostru legile care se aplica spatiului infinit de mic cu cele aplicabile universului infinit de mare). Deocamdata aceasta teorie e la nivel de speculatie (desi riguros stiintifica) deoarce ipotezele de la care pleaca nu au putut( inca ) sa fie verificate. Insa cand aceasta teorie va fi validata si se va dovedi adevarata acest fapt va reprezenta una din cele mai mari reusite ale mintii omenesti. E posibil ca acest eveniment sa nici nu fie chiar atat de indepartat, unii stiintifici si-au pus mari sperante in acceleratorul de particule LHC (Large Hadron Collider ),care va fi pus in functiune in 2008 si despre care se spune ca va creste sansele validarii teoriei superstringurilor.

Faptul ca exista o controversa stiintifica in ceea ce priveste corzile vibrante nu ne impiedica sa admiram modelele stiintifice propuse pentru a sugera ce vedem dintr-o alta dimensiune ,prin urmare intrebarea nr 1 isi gaseste usor raspuns fara sa apelam la supranatural..

O a doua eroare este una de logica: utilizatorul povestioarei vrea sa ne faca sa acceptam existenta unei divinitati doar pe baza indoielilor, « daca nu se vede nu inseamna ca nu exista ». Insa indoiala se poate aplica la orice, de ce sa ne oprim numai asupra unui personaj? Tot la fel am putea si sa presupunem ca daca nimeni nu l-a vazut pe Mos Craciun, nu inseamna ca nu exista. Sau daca nu l-am intalnit pe Mickey Mouse asta nu inseamna ca, intr-o alta dimensiune, nu exista soareci vorbitori care canta la pian. Exemplele pot continua, admitem astfel ca e posibil ca intr-o alta dimensiune sa existe si strumfi albastrii, si cai verzi si omul paianjen si Darth Vador. De ce nu?


Daca doresti sa afli raspunsurile date de stiinte la alte asemenea intrebari existentiale, in revista Science et Avenir(Le Nouvel Observateur-60 savants répondent-nouvelobs.com) ,60 de savanti raspund intrebarilor despre viitor.
Despre viitorul Universului
• Big-Bangul a avut loc?
• Va ajunge omul pe marte?
• Exista mai multe universuri?
• Suntem singuri in Univers?
• Terra va inceta sa se roteasca?

Despre viitorul planetei
1. Cum va arata Terra maine?
2. Continentele se vor lipi?
3. Planeta va suporta 9 miliarde de oameni?
4. Pestele are viitor?
5. Campul magnetic se va inversa?
6. A sosit sfarsitul marilor primate?
Despre viitorul omului :
• Cum va arata creierul omului de maine?
• La ce foloseste moartea? (paradoxal dar la.... supravietuire! din punct de vedere evolutionist moartea exista pentru ca ea nu reprezinta un dezavantaj selectiv insa lucrurile nu sunt chiar atat de simple. La nivel celular destinul oscileaza constant intre imortalitatea celulelor si consecinta ei tragica: cancerul sau cealalta varianta, adica imbatranirea. Mecanismele de imbatranire celulara au fost deci selectionate ca sisteme de aparare anti-cancer, prin urmare senectutea ne apara de ...moarte)
• Cine era Luca?
• In curand vom fi toti metisi?
• Dragostea ne face inteligenti?
• Cand vom putea comanda bebelusii?
• Constiinta poate fi vizibila?
• Avem liber arbitru?

Despre viitorul…viitorului
• Poate disparea stiinta?
• Vidul este chiar vid?
• Bosonul lui Higgs (despre acceleratorul de pricule LHD despre care spuneam mai sus)
• Zborul Paris New york va dura o ora? (da, cu ajutorul avioanelor hipersonice)
• Ce facem cu antimateria?
• Inteligenta va deveni globala (da, in era tehnologiei constiente cand toti vom avea implanturi de microcipuri cu acces continuu si direct la o sfera de informatie)
• Ce este timpul?
• Cand vom avea calculatorul cuantic?

Despre viitorul…trecutului

Cand a devenit maimuta om?

• Vom reinvia dinozaurii?
• Unde a disparut omul de neanderthal?
• A existat o limba-materna initiala?
• De ce dispar civilizatiile?
• Darwin e amenintat de religie? (da)
• Cine a fost primul artist?


Dar cred ca cel mai bun raspuns la anectoda intiala este o alta anecdota, povestita de Victor Hugo:
Se spune ca astronomul Laplace a fost chemat de Napoleon care i-a reprosat ca in cartea lui « Mecanica celesta » si-a permis sa refaca tot sistemul lumii, sa emita legi ale creatiei fara a se referi nici macar o singura data la Dzeu. La aceasta Laplace ii rapsunde
« Sire, dar n-am avut nevoie de aceasta ipoteza »...