Despre viata omului dupa moarte - Rudolf Steiner -

[Perseida]

Dupa instalarea mortii omului, corpul astral mai ramane unit cu corpul eteric. In acest timp exista o amintire a intregii vieti trecute care se estompeaza. Durata acestui timp difera de la om la om. El depinde de intensitatea fortei cu care corpul astral retine corpul eteric, de puterea pe care o are primul asupra celuilalt. Cunoasterea suprasensibila poate obţine o impresie despre aceasta putere atunci cand observa un om care potrivit structurii sale sufletesti-corporale ar trebui sa doarma, dar care prin forta interioara se mentine treaz. Deci unii oameni se pot mentine treji un timp, fara a fi coplesiti de somn. Timpul maxim cat un om poate rezista la nevoie somnului ne indică aproximativ durata perioadei de dupa moarte in care persista amintirea vietii traite, adica legatura cu corpul eteric.


Cand corpul eteric s-a desprins de om dupa moarte, mai ramane din el totusi ceva pentru evolutia ulterioara a omului, care poate fi desemnat ca un fel de extract sau de esenta a lui. El este purtatorul a tot ceea ce in timpul evolutiei spirituale a omului intre moarte si o noua nastere se desfasoara ca un germene pentru viata urmatoare .


Timpul dintre moarte si o noua nastere este determinat ca durata prin aceea ca eul se reintoarce în lumea fizic sensibilă abia dupa ce aceasta s-a transformat in asa fel incat el sa poata trai lucruri noi. In timp ce eul se afla in domeniile spirituale, resedinta sa terestra se modifică. Aceasta modificare este legata intr-un sens de marile transformari din Cosmos, de schimbarea pozitiei Pamantului fata de Soare etc. Acestea sunt insa modificari în care au loc anumite repetitii legate de noile conditii. Ele îsi gasesc expresia exterioara, de exemplu, in aceea ca punctul de pe bolta cereasca in care rasare Soarele la inceputul primaverii migreaza pe circumferinta in decurs de aproximativ a 26 000 de ani, dupa care revine în punctul initial (in astrologie acest punct poarta denumirea de punct vernal sau echinoctial .). El parcurge in cursul acestei perioade toate constelatiile zodiacale. Intr-un timp egal cu a douasprezecea parte a acestei perioade, adica aproximativ în 2 100 de ani, conditiile de pe Pământ s-au modificat intr-atat incat sufletul uman poate vietui pe Pamant lucruri noi dupa o incorporare prealabila. Intrucat insa trairile omului sunt diferite dupa cum se incarneaza ca femeie sau ca barbat, in cadrul intervalului de timp amintit au loc de regula doua incorporari. Totusi aceste lucruri mai depind si de natura fortelor pe care omul si le ia din existenta terestra dincolo de moarte. Datorita acestui fapt, toate indicatiile date trebuie să fie concepute ca fiind în esenta valabile, dar aplicate la cazuri diferite pot aparea modificate in cele mai variate moduri. Avand în vedere conditiile mentionate din Cosmos, numai într-o privintă depinde cat timp zaboveste eul omului in lumea sprituala intre moarte si o noua nastere. In alt sens, acest lucru depinde de starile evolutive pe care le parcurge omul in acest timp. Aceste stari conduc eul, dupa un anumit timp, la o structura spirituală care în viata sa interioara de spirit nu mai gaseste satisfactie, care dezvoltă nevoia de a avea acea modificare a conştienţei care se satisface prin oglindirea sa in cursul trairii fizice. Prin coactionarea acestei „sete" interioare de incorporare şi a posibilitatii existente in Cosmos de a gasi corporalitatea corespunzatoare are loc intrarea omului in viata terestra. Pentru ca trebuie sa coactioneze doua feluri de lucruri, incorporarea are loc uneori chiar si cand „setea" inca nu a atins intensitatea necesara, numai pentru ca intr-un anumit moment se poate realiza o incorporare aproximativ corespunzatoare; alteori, desi „setea" depasise intensitatea sa normala, la momentul corespunzator inca nu a existat o posibilitate de incorporare. Dispozitia generala pentru viata in care se gaseste un om prin calitatea fiintei sale corporale este legata de aceste conditii.