Istorii si Povestiri

[Perseida]

Povestea otetului


Cu multe mii de ani in urma cineva a facut o minunata descoperire: sucul de struguri, lasat mai multa vreme intr-un vas, s-a transformat in vin. Imediat dupa aceea a urmat o alta descoperire: vinul uitat intr-un pahar s-a transformat intr-o bautura cu gust acru. I s-a spus acesteia “vin acru”, otet, si foarte repede i-au fost descoperite insusirile, care au facut din ea un ingredient de nelipsit in orice casa.

De-a lungul secolelor

Babilonienii foloseau otetul pentru a conserva mai mult timp unele legume, iar vechii egipteni explicau cum se obtine otetul prin fermentarea vinului – dupa cum atesta unele picturi descoperite in mormintele faraonilor. Despre frumoasa Elena din Troia se spune ca pentru a-si pastra pielea fina, dar si pentru a se relaxa, se scalda in otet. Legendele mai povestesc si despre Cleopatra – celebra regina egipteana – care ar fi pus un ramasag cu Marc Antoniu, cum ca ea poate consuma la o singura masa o avere de mai bine de un milion de sesterti. Culmea este ca a câstigat pariul cu ajutorul unei cupe de otet in care a lasat sa cada una din cele mai mari si mai valoroase perle pe care le avea. La sfârsitul banchetului a baut otetul in care perla s-a dizolvat si astfel a ramas definitiv legata de istoria otetului.

Asirienii foloseau otetul ca leac pentru a inlatura durerile de urechi (turnau cateva picaturi in urechea dureroasa). Si Hippocrate cunostea virtutile racoritoare si tonice ale otetului si-l recomanda celor obositi si bolnavi. De la Dioscoride, celebrul medic care-a trait in secolul I, au ramas unele retete, e drept, destul de fanteziste, in compozitia carora se folosea si otetul. De exemplu, pentru a prepara un antidot potrivit in cazul unei intepaturi de scorpion, se puneau la macerat in otet un creier de pui si 5 furnici. Preparatul era cu atat mai eficient, cu cât era mai repede baut dupa intepatura. Pentru a calma durerile de dinti, Dioscoride indica aplicarea pe obraz a unei felii de pâine inmuiate in otet fierbinte in care s-a macerat piper.

In celebra carte de bucate a lui Apicius, aflam ca romanii aveau intotdeauna la masa, fie ca era vorba despre un pranz obisnuit, fie un banchet pretentios, un vas mare in care era un amestec de apa si otet, in parti egale. Acest amestec numit “posca” era racoritor, dezinfectant si in acelasi timp ajuta la digestie. Era consumat dupa fiecare fel de mancare. Soldatii romani turnau otet in apa pe care o beau in timpul campaniilor militare, pentru a o dezinfecta.

In perioada medievala s-au inmultit descoperirile legate de virtutile medicale ale otetului. Otetul nu era folosit doar ca o bautura racoritoare sau condiment, ci si ca tratament pentru diferite afectiuni ale pielii, pentru combaterea febrei sau pentru spalarea muscaturilor de sarpe. Exista credinta ca otetul este cel mai bun remediu in cazul unor asemenea muscaturi sau al otravirilor cu diferite substante. Chiar si alchimistii s-au aratat foarte interesati de proprietatile otetului, mai ales ca intre ei si cei care preparau si comercializau otetul in numele unor corporatii aparute inca de la 1394 la Paris, au fost intotdeauna mari rivalitati.

A ramas celebru si “otetul celor patru hoti” – acesta a primit numele de la patru banditi care intrau in casele celor ce sufereau de ciuma, pentru a le jefui. In mod ciudat, cei patru nu s-au molipsit de temuta maladie. Când au fost prinsi, li s-a promis eliberarea, in schimbul secretului imunitatii lor. Hotii au dezvaluit reteta unui otet concentrat in care se imbaiau inainte si dupa ce intrau in casele celor ciumati si din care beau de mai multe ori pe zi.

Mai aproape de noi, soldatii americani primeau in timpul Razboiului Civil ratii de otet, pentru a preveni scorbutul, iar in vremea Primului Razboi Mondial inca se mai dezinfectau ranile cu otet.

Proprietatile otetului

Probabil ca nici un alt ingredient nu este folosit in domenii atat de variate, cum este cazul otetului. Este agent de conservare a alimentelor, dezinfectant, solutie buna pentru curatat geamuri si oglinzi, pentru inlaturat tartrul din filtrele de cafea, pentru lustruit mobila; este deodorant, inlatura si curata unele pete, invioreaza culoarea parului proaspat spalat, alunga pisicile, da gust salatelor, intareste culoarea tesaturilor vopsite cu culori naturale si este un ingredient de baza in industria farmaceutica si in cea chimica; este folosit la fabricarea textilelor, a insecticidelor, a materialelor fotografice.

Tipuri de otet

Pentru a obtine otet este nevoie de un lichid care contine zaharuri. Acesta poate fi sucul de struguri, de mere, de malt, de orez etc. Dupa o prima fermentatie, zaharurile se transforma in alcool si se obtin vinul, cidrul, berea sau rachiul numit sake etc. Daca acestea nu sunt imbuteliate, si daca li se adauga anumite culturi de bacterii (aceste bacterii se gasesc si in stare libera in aer), urmeaza o a doua fermentatie in urma careia alcoolul este transformat in acid acetic. Se obtin astfel otetul de vin, otetul de mere, de malt, de orez etc.

Sortimentele de otet variaza de la tara, la tara, in functie de ingredientele specifice, traditii si metode de preparare:

Otetul din vin - se obtine din vin alb, rosu sau rose. Este cel mai des folosit pentru aromarea salatelor.

Otetul din orez – se fabrica in China de mai bine de 5000 de ani. Exista in trei variante: rosu – folosit drept condiment pentru supe, alb – folosit mai ales la preparate de cofetarie si patiserie si negru – cu care se aromeaza fripturile si preparatele din carne.

Otet din trestie de zahar – se fabrica din trestie de zahar fermentata, are un gust dulceag si o aroma parfumata. Este folosit mai ales in bucataria filipineza.

Otet din sampanie – se obtine din vin alb, sec, facut din struguri de soi Chardonnay si Pinot Noir, din care se obtine si sampania cea mai buna. Chiar daca i se spune otet din sampanie, n-are bule de aer.

Otetul din mere – este cel mai des folosit in bucataria americana si se obtine din cidrul de mere. Este foarte mult folosit in medicina traditionala europeana.

Otetul din cocos – este slab acidulat si are gust parfumat, persistent.

Otetul din malt – este foarte popular in Anglia. Se obtine prin fermentarea orzului si este aromat prin depozitarea lui in butoaie din lemn de esente diferite. Se serveste mai ales la peste si antreuri, are un miros puternic de cereale.

Otetul distilat - este un sortiment comun, obtinut din cereale. Este incolor si este folosit mai ales in industria conservelor.

Otetul Sherry – este cel mai renumit otet spaniol preparat din vin inca din secolul al XVI-lea, dupa metode tinute secrete. Se matureaza in butoaie de lemn, de esente diferite. Puteti gasi, la preturi piperate desigur, in magazinele cele mai selecte, otet Sherry de 30, 50 sau chiar 75 de ani. Calitatea otetului creste o data cu anii si multi folosesc otetul acesta invechit drept aperitiv sau, dupa o masa copioasa, ca digestiv. Acest sortiment nobil de otet este folosit la salate, marinate, sosuri si fripturi de pasare, mai ales curcan.

Otetul balsamic – este cel mai cunoscut si mai vechi sortiment de otet italian. Este specific regiunii Modena. Se prepara dupa retete vechi, din must nefermentat de struguri din rasa Trebbiano, Lambrusco, Ancellota, Sauvignon si Sgavetta. Nu se mai adauga nimic acestui must care este fiert in vase mari puse direct pe foc. Mustul se fierbe pana cand se obtine un sirop gros, aromat. In acest moment, in sirop se adauga drojdii speciale produse de bacteria mycoderma aceti, care provoaca fermentatia. Otetul balsamic este pastrat in butoaie de lemn. Mai intâi se pune intr-un butoi mare dintr-o anume esenta lemnoasa, apoi, dupa o perioada de câtiva ani, este tras intr-un butoi mai mic, facut din alta esenta de lemn si tot asa, este pus in butoaie din ce in ce mai mici, din esente de lemn diferite, castan, frasin, stejar, dud, visin, ienupar. Butoaiele sunt din ce in ce mai mici pentru ca nu se trage in butoiul nou si drojdia care ramane pe fund. Ordinea in care se alterneaza butoaiele de diferite esente de lemn este tinuta secreta, tocmai pentru ca este cea care decide pana la urma gustul si aroma atât de catifelate pe care le are otetul balsamic. Cel mai tânar otet balsamic de Modena are 12 ani. Marca este inregistrata si acest tip de otet se fabrica dupa reguli foarte precis urmarite.

Inca din cele mai vechi timpuri oteturile au fost depozitate si maturate in butoaie de lemn. Cu cat otetul este mai vechi, cu atât aroma lui si gustul sunt mai catifelate

[Perseida]

Istorie cu numere

Umanitatea a avut nevoie de mii de ani pentru a trece de la cantitate la numere, iar ideea de numar este rezultatul unui "drum lung", este abstractizarea gandului, ceea ce ne face "deosebiti" printre vietatile Terrei.
Primele incercari de-a arata cantitatea prin numere dateaza de acum 30 000 de ani i.e.n si sunt doar niste semne taiate in piatra.
Ar fi lung si plictisitor, poate, sa fac o cronologie amanuntita a numerelor, dar incerc sa prezint unele date mai importante, cele pe care le gasesc mai inedite .

* In anul 8000 i.e.n, in Orientul Mijlociu apar primele calcule cu numere.

* Intre 3000-2000 i.e.n apar primele cifre, numerotarea in ordine si baza decimala (Babilonienii si Sumerienii -in scriere cuneiforma .

* Sec. VI i.e.n - Pythagora descopera numerele irationale.

* Sec IV i.e.n - Aristot introduce notiunea de infinit, declansand o adevarata criza in stiinte.

* Sec III i.e.n Arhimede formuleaza pentru prima oara ideea de limita.

Aproape o mie de ani, numerele negative si zero nu au fost recunoscute
Zero este recunoscut deabia in sec IX, dar este introdus in matematica occidentala debia dupa secolul al XII-lea, unde matematica ia amploare debia in secolul al XVII-lea.


Va propun un mic truc de magie
Alegeti un numar format din trei cifre in asa fel incat citit de la dreapta spre stanga sa NU fie acelasi (ex 323 sau 454, etc). Inversati numarul si scadeti pe cel mic din cel mare. Inversati rezultatul si adunati-l cu rezultatul scaderii.
Veti obtine 1089, INTOTDEAUNA . Cei mai "curajosi" care vor descoperi de ce rezultaul este acelasi mereu, imi vor trimite mail si eu le propun alt truc
Exemplu:
*Consideram 723, il inversam si vom obtine 327. Acuma 723-327 = 396
Inversam rezultatul si obtinem 693 si 693+396 = 1089
* Sa luam alt numar, de exemplu 231, inversam si obtinem 132. Deci 231-132 = 099. Inversam si obtinem 990, iar 990+99 = 1089


Perseida

[Perseida]

"... sa construiesti dintr-un parfum un templu al amintirii", spunea Paul Valery. Parfumurile, asemeni fotografiilor sau muzicii, au puterea incredibila de a te trimite inapoi in timp (exact in vremea "lor"), sa-ti reaminteasca perfect despre starea, persoana, locul sau atmosfera cu care mintea noastra le asociaza.

"Simtul mirosului este simtul amitirilor delicate" se spunea in 1819 in Dictionnaire des sciences medicales. Nu vi s-a intamplat sa gasiti prin casa o sticluta de pafum sa o deschideti si sa fiti "olfactiv teleportata" intr-un timp anume? Simtul mirosului nu mai este demult doar un simt animalic: el a fost sublimat in simtul amintirii. Ce putere minunata... data de un singur strop de aroma... Si cand te gandesti ca aceasta minune ti-a fost oferita de: o doza de alcool de 95 de grade, ceva secretii animale, niste radacini si ceva flori...

Introducere subiectiva

Sunt dependenta de parfumuri si asta mi-a creat mici tabieturi: cand imi place un parfum cumpar din el toata gama (gel de dus, pudra parfumata, uleiuri sau crema pentru corp), colectionez miniaturi ale sticlelor de parfum (de 3 ml., mai noi sau mai vechi, pentru femei sau barbati, unele pline, altele doar cu un strop de mireasma), am ajuns sa miros orice inainte sa cumpar ceva (uneori nu-i asa de amuzant sa te trezesti urmarit de vanzatoare, mirosind... farfurii, sau... materiale textile!), am citit tot ce am prins despre parfumuri, parfumeuri, materii prime, procedee, istorii, legende sau design de ambalaj, pastrez intotdeauna un deget de parfum in fiecare sticla pe cale sa se termine (stiti ce incursiuni minunate in timp imi asigura lucrul acesta?), ma autotestez ghicind parfumurile folosite de amicii mei, cumpar mirosuri sub diferite forme (lumanari, conuri, betisoare, uleiuri, sfere, geluri etc).

Virusul parfumurilor "m-a atins" de mai multi ani. In vremea aceea aveam acasa un parfum de la mama, unul total nepotrivit cu varsta ori temperamentul meu - Magie Noire de la Lancome, dar era "original", un deodorant cumparat de la supermarket si un parfum "de masa" (adica al unui brand care se vinde in magazine ne-specializate in parfumerie, un parfum de "middle market", un Coty cred).

Am fost luata pe sus si aruncata direct intre piramide olfactive, Lalique, procente de esenta, inima parfumului, strategii de imagine, ingrediente unice, povesti si personaje legendare pentru lumea parfumurilor de catre un bun amic al meu. Ametita de atata informatie si miros invaluitor m-am pus pe citit. Si-am citit, si-am mirosit, si-am cerut informatii si m-au luat la goana din boutiqurile cu parfumuri... Si iata, dupa atatia ani, ma simt in pielea celui care a spus: cu cat stii mai multe, cu atat iti dai seama ca nu stii mai nimic! Pare ca exagerez, ce sa fie atat de complicat, de interesant de scris si mai ales de citit despre un parfum... Il mirosi, iti place, bine, nu-ti place, nu-l iei! Ehei, lucrurile sunt mult mai complicate cand parfumurile reprezinta mai mult decat un miros placut...

Cum se naste un parfum

Este clar: parfumeur-ii sunt extraterestrii: cum este posibil altfel ca un om normal (atentie, oamenii sunt microsmate, au un prost simt olfactiv, in comparatie cu cainii, iepurii sau somonii care sunt macrosmate) sa poata adulmeca si recunoaste peste 3000 de substante aromate diferite, sa isi imagineze combinatii ale acestor mirosuri, sa le poata tine minte si sa le reproduca in laborator, dupa un anumit timp? Un "nas" - cum este numit in jargonul de specialitate dispune de o insusire aproape supra-omeneasca: memoria mirosurilor. Insa, chiar si pentru cel mai experimentat "nas" este greu sa cuprinda in cuvinte nuantele de mirosuri... de aici incep de obicei povestile parfumurilor!

Mi-a spus o data cineva ca doamna Estee Lauder a cerut intr-un an sa i se prezinte mirosuri care sa aduca a rasarit de soare la malul marii, unde adie o briza de padure tropicala reavana si gradina uda de crini: asa s-a nascut Pleasure, o mare de flori albe proaspete si intense, imbietoare dar nu inecacioase, romantic fara sa fie duceag, temperat dar limpede si rasunator. In alt an, o alta membra a familiei, Evelyne Lauder, aflata in vacanta la Cap d'Antibes si iesind intr-o dimineata pe terasa sa respire aerul imbalsamat al Rivierei Franceze, a simtit o mireasma necunoascuta: un iz cald si bogat pe care nu reusea sa-l identifice. Asa ca impreuna cu sotul ei au mers pe aceasta dara de miros pana au ajuns la un arbust cu flori mici si albe, de un parfum absolut incantator; a doua zi i-au descifrat originile si au aflat ca este pittosporum. Intoarsa la New York Evelyne Lauder a pus batalionul de cercetare al firmei Estee Lauder la crearea unui nou parfum: Knowing.

Paloma Picasso a cerut maestrului sau parfumeur sa creeze un parfum "... asa cum mi-ar placea mie sa port: cald, sofisticat, flamboaiant, facut sa starneasca simturile!" Si Paloma Picasso si parfumul sau Mon Parfum sunt de o unicitate absoluta: esente dinamice si puternice, trasaturi frapante, intensitate, nonconformism fara pereche; indrazneala, aroganta si bun gust in acelasi timp; a fost creat in Franta, cu privirea indreptata spre uriasa piata de consum americana dar "umplut" cu atmosfera spaniola: insorita, dramatica, patimasa si imperioasa.

Ernest Beaux, cel mai inovator nas dintre creatorii de parfumuri ai Frantei a fost rugat de catre Gabrielle Chanel sa imagineze un parfum care sa elibereze pentru totdeauna femeile de sub tutela miresmelor monoflorale de dinaintea razboiului: "O femeie trebuie sa miroasa a femeie nu a boschet de trandafiri!", sustinea ea. Beaux i-a prezentat domnisoarei Chanel doua seturi de propuneri originale: primul- numerotat de la unu la cinci, al doilea - de la douazeci la douazecisipatru. Aproape fara ezitare, Chanel a optat pntru varianta cu numarul cinci. Oricum voia sa-si prezinte colectia in ziua a cincea din luna a cincea, asa ca a zis: "Sa-l botezam Numarul Cinci - cred ca o sa-mi poarte noroc!" Nici nu banuia ce noroc avea sa insemne nu numai pentru ea ci pentru lumea intreaga.

Pentru Loulou monsieur Jean Cacharel i-a proiectat maestrului sau parfumeur filmul mut: Cutia Pandorei; a cerut un parfum care sa fie intruchiparea personajului Lulu - o tanara femeie care zdrobeste fara mila inimi si care traieste doar pentru senzatii de moment - interpretate de o actrita americana de o enigmatica frumusete: Louise Brooks. Jean Guichard a creat atunci un parfum oriental, complex si seducator: o specie rara si foarte puternica de gardenie numita "tiara", heliotrop, cirese, flori de portocal, ylang-ylang, iasomie si iris. Artileria grea e reprezentata insa de vanilie, santal, tamaie, scortisoara, tonka-vanilia sud-americana intunecata si narcotica si caramel: o adevarata Cutie a Pandorei! Atentie! Este un parfum in exclusivitate pentru fete puse pe rele! Seara! Inconjurata de catifea si satin, negru, violet sau bleumarin... Singurul obiectiv: seductia!

La polul opus se afla primul parfum al lui Issey Miyake care a cerut parfumeurului sau un parfum care sa miroasa a apa! Nu numai ca tuturor li s-a parut o idee absurda dar mai ales imposibila: cum sa produci un parfum care sa miroasa... inodor? Dar cum Miyake isi mai trecuse o data in agenda un succes cotat de catre specialisti ca irealizabil (impunerea unei marci si a unui designer japonez in inima modei pariziene) nu s-a dat batut si si-a vazut visul implnit: L'eau de Issey; evident, nu "miroase ca apa" dar are "mirosul puritatii apei proaspete de izvor" - asa cum este el prezentat in mapele de presa. Cum a reusit? Flori albe si pure (frezie, lujer de tuberoza, camelii), note ozonate marine, castravete verde, fructe racoritoare - portocale si caise: o substanta distilata de mare rafinament, captand esenta puritatii. Nu este lipsit de intensitate, asa ca fiti zgarcite cu el! Este profund racoritor, deci tineti-l iarna sub cheie! Nu-i diafan deci purtati-l in intimitate: atunci stie sa-si raspandesca cel mai bine vraja.

Calvin Klein a vrut ca femeia care poarta Eternity sa strige: "de astazi, aceasta idila se va transforma intr-un angajament!" iar ca parfumul Escape sa fie "proaspat dar nu exagerat de verde, cu o nota de ozon dar nu cu iz marin, de purtat mai ales in aer liber dar senzual".

Jean Paul Gaultier a adunat mai multe nasuri de mare reputatie si le-a prezentat o lista cu regulile fundamentale din parfumerie pe care ar vrea sa le incalce cu noul sau parfum (plecand evident de la contrastul intre forma ambalajului, designul sticlei si mirosul parfumului sau). I-a lasat pe toti cu gura cascata mai ales atunci cand i-a pus sa miroasa un corset cu portjartier, roz, descoperit de el intr-un dulap vechi al familiei, care spunea el "vedeti, asa miroasea bunica mea"!. Paradoxal, "l'enfant teribble de la mode" a creat cel mai dulce, pudrat, inocent parfum, perfect pentru pielea si obrajorii unui inger; a fost asezat intr-o sticla avant-gardista - un tors ultra senzual imbracat intr-un corset - inchisa, eclectic si surprinzator intr-o cutie de conserve.

Inger i-a fost lui Hubert de Givenchy pentru L'Interdit si Fleur d'interdi actrita Audrey Hepburn, Aime Guerlain si-a numit parfumul Jicky in amintirea iubirii lui pierdute pentru o tanara si frumoasa englezoaica - ghiciti cum se numea? - si Mitsuko dupa numele sotiei unui amiral japonez care traia o iubire interzisa cu un ofiter al marinei britanice, domnul Rochas a lansat Femme pentru viitoarea sa mireasa, Cavallier a imaginat Poeme de la Lancome avand-o ca muza pe Juliette Binoche iar Vert et Blanc de la Carven a fost creat pentru nunta cuplului Grace Kelly - Rainier de Monaco.

Pentru mine parfumurile reprezinta povesti fara sfarsit: arome, asocieri inedite, istorii, ingrediente exotice, cuvintele potrivite si graiul tainic, personalitatea fiecarei esente, mesajul, arhitectura si stralucirea fiecarui parfum... Credeti in continuare ca parfumurile sunt doar niste mirosuri placute? Sau, si mai rau, suferiti de dureri de cap sau de alergii la parfum? In acest caz, va asigur, dragele mele, de toata compasiunea mea!


PS. Ultimul parfum pe care l-am descoperit este "parfumul interzis", la care un grup de creatori indrazneti au lucrat 85 de ani...Se numeste Absolument Absinthe...un amestec de esente rare si intrezise, un parfum care ma duce cu gandul la Montmartre si pictorii impresionisti, un parfum al iubirilor imposibile si-al pasiunii eterne...al nebuniei si-al indeaznelii...absolument...

Perseida